Ioan Rusu – omul si timpul sau

Judecator, revolutionar si memorialist, mureseanul Ioan Rusu a fost o personalitate complexa formata in spiritul iluminist al Blajului. Un romantic al secolului al XIX-lea si in acelasi timp un fin observator al timpului sau Ioan Rusu a lasat posteritatii un interesant volum de memorii in care descrie cu multa fidelitate fapte la care a fost martor sau participant direct, dar si personalitatile pe care le-a cunoscut.

Nascut la Vidrasau, la 4 martie 1824, Ioan Rusu a frecventat clasele primare la Matrici, pe Valea Nirajului, iar pe cele gimnaziale la Liceul romano-catolic din Târgu Mu­res. Deoarece dorea sa ajunga avo­cat, a urmat Liceul piaristilor din Cluj si cursurile juridice ale Colegiului reformat din Târgu-Mures. În 1847, când a absolvit cursurile a început practica de cancelist la Tabla Regeasca din oras unde i-a întâlnit pe alti practicanti români, printre care: Alexandru Papiu Ila­rian si Avram Iancu. Aceasta perioada o va evoca foarte sugestiv în volumul sau de Memorii pe care-l va scrie spre sfarsitul vietii: “…locul nostru de întâlnire era cor­te­lul (gazda- n.r.) lui Avram Iancu care locuia cu Alexandra Papiu Ila­rian si cu Petru Popovici.” Alaturi de Kogalniceanu si Aron Pumnul Ion Rusu a trait intens evenimentele revolutionare de la 1848. El s-a numarat printre cei care au or­­g­a­­­nizat (si a participat) la adu­narile na­tionale de la Blaj din 18 aprilie si 3 mai 1848. A fost unul din membrii delegatiei care a prezentat memoriul românesc Dietei din Cluj, pe data de 29 septembrie 1848. De asemenea, Ioan Rusu a participat la organizarea militara a satelor din jurul Târgu-Muresului. Mai târziu, în ia­nuarie 1849, s-a retras cu trupele colonelului austriac Urban – trupe în cadrul carora se afla si regimentul grăniceresc de la Nasaud – în regiunea Bucovinei. A revenit în Transilvania în februarie acelasi an si a participat la bataliile de la Crainimat si Saratel împotriva armatelor revolutionare maghiare. Colonelul austriac Urban, alaturi de care se afla si Ioan Rusu, s-a retras din nou din fata trupelor maghiare, mult mai numeroase, spre Bucovina. Dupa pacificarea Transilvaniei de catre trupele austriece, cu sprijinul celor ruse, Ioan Rusu a revenit în Transilvania în octombrie 1849. Refugiul sau în Bucovina i-a oferit însa ocazia de a-i cunoaste pe Mihail Kogalniceanu, Gheorghe Sion, Aron Pumnul si George Baritiu. Sicanele imperiale si revenirea la Vidrasau A functionat un timp ca juristconsult la Aiud, apoi subpretor la Prundul Bârgaului si Reghin, notar judecatoresc la Satu-Mare, jude­ca­tor la Tribunale din Reghin si Târ­naveni. Dupa instaurarea dualismului austro-ungar, a mai fun­c­tionat un timp la Tribunalul din Târ­­naveni. În 1876 a fost transferat la Tribunalul din Gyonk (Ungaria), iar în 1877 la Tribunalul din Szek­szard (Ungaria). Aceste permanente mutari, i-au întarit convinge­rea ca autoritatile vremii nu urmaresc altceva decât sa-l sicaneze si eventual chiar sa-l îndeparteze din magistratura. În aceste conditii, Ioan Rusu s-a pensionat în anul 1878, cu toate ca nu avea decât 54 de ani. S-a retras în satul natal unde s-a îndeletnicit cu agricultura pâna la sfârsitul vietii. Era o forma de protest pasiv fata de atitudinea autoritatilor vremii. Pe la 1900 s-a apucat sa astearna pe hârtie toate întâmplarile prin care trecuse. Memoriile lui Ioan Rusu. Arestarea lui Alecu Russo Memoriile sale sunt interesante pentru faptul ca fiind sursa de prima mâna, descriu cu fidelitate oamenii cu care a intrat în contact, locurile si întâmplarile traite. Ele vin sa întregeasca descrierea climatului existent într-o epoca bogata în evenimente istorice. La un moment dat Ioan Rusu a descris foarte frumos si sugestiv personalitatea profesorilor Horvath din Târgu Mures, care se opunea manifes­tarilor sovine din cadrul Co­le­giului Reformat, precum si personalitatea profesorului Hor­nyai din Cluj care avea aceeasi atitudine si care i-a fost profesor si lui George Baritiu si Avram Iancu. Sunt de asemenea descrise adu­narile la care a luat parte, precum si bataliile si retragerea în Bucovina. Un episod oarecum anedoctic des­cris de catre Ioan Rusu, este acela al arestarii de catre autoritatile ma­ghiare, sub acuzatia de spionaj în fa­voarea rusilor, a revolutionarului mol­dovean Alecu Russo. Acesta se afla în drum spre Paris si deoarece avea o preoprietate în Rusia, avea si un pasaport rusesc. A fost eliberat din închisoarea din Cluj si a plecat spre Paris, dar nu înainte de a-l cunoaste si Ioan Rusu. În cuprinsul volumului sunt si câteva însemnari monografice despre Vidrasau, pri­me­le dealtfel de acest gen. A murit la Vidrasau, la data de 8 martie 1909, la vârsta de 85 de ani. În pre­zent, osemintele sale -aduse între timp la Târgu-Mures – se odihnesc în ci­mitirul Bisericii ortodoxe de lemn.

Nicolae BALINT

“Memoriile mele nu vor contine numai des­crierea faptelor în­tâmplate în anii 1848/1849, ci toate faptele câte s-or întâmplat cu mine si prin câ­te am trecut înce­pând din copilaria mea pâna în timpul prezent, cari dupa parerea mea me­rita sa fie cunoscute de posteritate…” (Acestea erau cuvintele cu care îsi începea vo­lumul sau de Me­morii, judecatorul, revo­lutionarul si me­mo­rialistul muresean Ioan Rusu)